O bancă oarecare. O coadă lungă la singurul ghişeu din cele şase care funcţionau. Paznicul, cu stema ţării imprimată pe chipiul său, stă la taclale cu un mult stimat domn din lunguiaţa coadă. Telefonul sună în buzunarul unuia dintre interlocutori. Cel apelat începe să vorbească… nu, mai degrabă începe să urle în telefon. Prieteneşte, paznicul îi spune: “Nu răcni, aici e ca în Biserică”.
