Brrr

Mi-au degerat picioarele. Nu de-a întregul, doar labele picioarelor. Când îmi sunt îngheţate tălpile, încep să mă simt ca o raţă. Mă şi mir cum de mai scriu uit să pun şi punct în curând voi începe să uit să scriu cu diacritice apoi voi uita sa folosesc tastele apoi voi voi voi…pleosc cu laba mea de rata peste literele astea toate punct ce vorbesc eu aici pe ce limbă scriu eu sunt o raţă

mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac mac

maaaac…simt cum o boare de căldură îmi înfoaie penele. Şi aripile. Doar că raţele nu zboră.

Mi se de-degerează picioarele. Mă tem că va curge apă din ele. Că va trebui să le storc ca pe o rufă numai ce spălată. Începe să picure. Apa din labele mele de raţă. Mac. Deja le şi văd. Labele picioarelor mele puse la uscat. Afară unde se pun toate rufele la uscat. Adică, acum că e iarnă, iar la îngheţat. La degerat. Fiecare dintre cele zece degete de la picioarele mele va fi prins cu un cleşte. Degetele mici vor avea privilegiul unor cleşti din lemn, mai puţin dureroşi. Vechi, mâncaţi de apa cu săpun, de apa de ploaie, de vreme şi de mâna mea, cea care i-a tot frecat pe sfoara asta de întins rufe. Restul. Vai de restul. Vor sta bocnă pe sfoară, prinşi cu nişte cleşti roşii. Degetele m-ar corecta: cu nişte cleşti din fier. Nu, din oţel.

Sau îmi voi pune picioarele care încep să se de-degereze pe sobă. După sobă. Lângă sobă. În sobă. Pe foc. Oricum sunt doi butuci pe care nici nu-i pot mişca. Or să ţipe la mine, de acolo din sobă, de acolo de pe foc. Maaaaaaaaac maaaaaaaaaaaaac! Nu le pun pe foc. Nu vreau să văd raţe măcăind, orăcăind, orbecăind, ţipând, urlând, sfârtecându-se, topindu-se, milogindu-se, urând.

Acum, că au început să picure, vine frigul şi le-nvăluie iar. Le străpunge cu ţepii lui reci, dacă n-ai şti cine e acest ger, ai spune că e maestru în acupunctură. Ia câte un  deget. Câte un deget. Urcă mai sus, dar nu trece de călcâi. Îi place rotunjimea lui, îi iubeşte forma, ca pe un ou de raţă turtit, modelat, nelăsat să-şi ia faţa lui cunoscută. Se cocoşează acolo, îşi face cuib. Acum şi să pun pe foc butucii aceştia de labe de raţă degerate, îngheţate, întărite, nemişcate, împietrite, vlăguite, secate, stoarse, chiar să şi torn benzină pe ele, degeaba. Călcâiele colcăie de frig.

Mac