Fru-mos

Stau aşezaţi unul lângă altul. Femeia, volubilă şi expansivă, şi-a trecut mâna stângă în jurul umerilor laţi ai bărbatului de lângă ea. Părul este prins într-o coadă dezordonată, iar în jurul capului are o bentiţă împletită care îi acoperă jumătate din fruntea lată. Este colorat îmbrăcată, dar atenţia îţi este atrasă nu de galbenul şi roşul de pe fusta lungă sau flanela împletită, ci de cei doi ochi mici care priveau haotic. În direcţii diferite, fără să îţi dai seama dacă se uită la bărbatul de lângă ea atunci când i se adresează sau se uită la alţi pasageri din jurul ei.

Uite ce frumoase sunt astea, îi spune bărbatul arătându-i cu privirea cele două turnuri gemene din Piata Presei.

Care, întreabă femeia, uitându-se chiorâş în alte părţi decât spre cele două clădiri.

Uite aici, astea două din sticlă, mari.

E…oo, eo, citeşte femeia nume unei companii cocoţat pe o clădire. Nu a văzut N-ul din coadă. Da de ce sunt aşa, de sticlă?

Ca să fie frumos, de ce?

Păi şi dacă dă cu piatra în geam? întreabă femeia mirată, uitându-se la clădire în dreapta şi la bărbat în stânga.

Ei dă, sunt paznici…

Păi dacă dă noaptea cu piatra?

Ei dă, este sistem de siguranţă, nu se sparg astea aşa.

Da, dar dacă cu toporul, din acela care sparge sticla?

Nu dă, că e securizat aicea, nu se poate.

O mică bucată de timp au tăcut amândoi. Se uitau la cele două clădiri, aplecându-se puţin ca să poată vedea prin geamul autobusului până sus, acolo unde se termină turnurile.

Da de ce e aşa frumos pe aicea şi pe la noi nu e? întrebă  visătoare femeia.

tilifon cu dej’tu

Am crezut că mă înghite când văzusem cât de tare a căscat ochii. S-a proptit mai bine în fotoliu, s-a răsucit spre mine şi cu aceşti ochi căscaţi şi cu mirarea întipărită pe chip aproape că strigă la mine. ,,Nataşa, da’ tu ai tilifon cu dej’tu?!”

Aşa a botezat el telefonul cu touchscreen. El, adică nepotul meu de 7 ani, care atunci când cască ochii ai impresia că te mănâncă.

Serafim a dat colţu’

Popa Serafim din raionul Nisporeni a dat ortu’ popii. Am aflat de pe site-ul de socializare odnoklassniki.ru, mult mai popular în Moldova ca Facebook. Nu l-am văzut nici la Biserică, nici la mănăstire, nici pe stradă mâna nu i-am pupat-o. Lumea însă de acolo cred că tare îl mai iubea.

Titlul acestui text putea fi altul. Mormânt cu flori. Groapă înflorată. Leş sfânt în mormânt. Sfânt în mormânt. Serafim s-a ridicat la ceruri. Popa Serafim a dat ortu’ popii.  Serafim s-a curăţat.

This slideshow requires JavaScript.

Bocete needitate. De pe odnoklassniki.ru citire.

V. : ,,multumesc frumos A. de foto ,ca sint departe si lam cunoscut foarte bine ,Dumnezeu sal odixneasca in pace”.

A.: ,,mii foarte greu imi cer scuze a fost un Duhovnic foarte bun si cu un suflet de  Inger,pe toti ii miluia si de la asa Sfint Parinte nimeni nu esea dezamacit sufleteste si trupeste,Dumnezeu sal odohneasca in pace”.

L.: ,, Sfîntul Iov,să ne Milueaskă pe toţi !!!sunt mîndră kă sunt din acest Raion cu Sfîntul Iov…Dumnezeu să îl odihneaskă în Înpărăţiea Cerurilor”.

O.: ,, dumnezeu   sfintu sal erte   sai fie tarina usoara”.

T.: ,,Dumnazeu sa-l erte si il rugam sa se roaje acolo sus  in cer in continuare pentru noi pacatosii Iti multumesc pentru poze ca altfel  nu stiam de adormirea lui Adica aflam mai tirziu De auzeam ma duceam si eu la inmormintare”.

M.: ,,BUNUL DUNEZEU SA-L ERTE SI SA-L ODIHNEASCA IN INPARATIA SA CA UN BUN SI DE OAMENI IUBUTOR CA  PARINTELE SERAFIM AFOST PENTRU NOI PAMINTENII CARE L-AM CUNOSCUT UN ADEVARAT DASCAL  CARE NE-A INVATAT CALEA MINTUIRII .DUMNEEU SA-L ERTE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”

 

Ocheada lui Putin

Parastas chinezesc

Se ia un restaurant chinezesc. Acolo unde se mănâncă doar specialităţi ciudate şi iuţi, chow fun şi orez cu duiumul. Unde predomină culoarea roşie pe pereţi, podea, tavan şi perdele. Unde e linişte şi poţi savura toate acele bunătăţuri înşirate într-un meniu lung cât toate zilele dintr-un an.

Şi mă dusei într-o după amiază însorită de toamnă să pap nişte orez. Fui lovită în moalele capului de zarva din restaurant.  Ora prânzului trecuse demultişor, deci nu aveau ce cauta toţi acei muşterii acolo. Nu aveai unde să arunci un ac. Peste jumătate de oră misterul începu să se desluşească.

Iese un popă cu Biblia sub braţ din restaurantul chinezesc. Parcă îi şi văd ochii aproape plini de lacrimi că nu a reuşit să înfulece o sarma. De unde dragă doamne să o iei la un restaurant chinezesc? Încep să iasă şi ceilalţi cheflii. Grupul era destul de vesel, chit că hainele le erau în cea mai mare parte negre. Contrasta frumos cu roşul ,,chinezesc” de pe pereţi.

Şi mai ieşi o babă sprijinită într-un premergător şi susţinută de un moş cu cravată neagră. Norii începeau să se risipească din capul meu. Preot, mulţi oameni, negru predominant, femei şi bărbaţi cu mulţi ani în spate şi premergător în faţă. O înmormântare. Într-un restaurant chinezesc.

Nota de plată a venit cu explicaţii.,, – Iertaţi-ne pentru întâziere, dar vedeţi şi dumneavoastră … – Dar ce a fost aici? – Un parastas, răspunde chelneriţa cu simplitate. Daca vreţi, vă dau o carte de vizită, puteţi să organizaţi la noi evenimente. -Mulţumesc…. sper să nu am nevoie de niciun parastas.  – Dar nu! Nu doar asta, dacă aveţi nuntă, botez, zi de naştere, veniţi la noi!”

Şi mă alesei cu o carte de vizită. Avem di tăti, vorba cântecului.

Măr din morţi crescut

Am muşcat dintr-un măr. Pomul într-un cimitir creştea. Rădăcinile în morminte şi cavouri ajungeau. Din morţi seva o trăgeau. Mere dulci rezultau.

Din prima îmbucătură am simţit-o pe Maria. Odihnea lângă pom. Mirosul aducea a Peter, iar gustul a Carmen. Tot rotindu-se mărul şi micşorându-se  în mâna mea, au trecut încetişor prin mine sufletul lui Cristian şi al soţiei sale Ioana,  al Irinei şi al Carlei, iar Vasile mi-a şoptit că încă-şi aşteaptă femeia. Mi-am întors capul şi i-am văzut, într-adevăr, data naşterii – 23 septembrie 1923.

Până să ajung la codiţa fructului, am reuşit să-i simt pe toţi din cimitir, din apropierea mărului. Îmi zâmbeau şi împărtăşeau cu mine dulceaţa vieţii lor, de apoi.

Scrisoarea I. Către vecină

,,Vă scriu vecinii dumneavoastră dragi. Noi ne bucurăm că aveţi o viaţă amoroasă activă şi că dragostea şi-a găsit sălaşul la dumneavoastră în casă.  Sperăm să nu plece niciodată de acolo şi vă urăm să fiţi fericită. Vă rugăm mult însă, nu stricaţi prin fericirea dumneavoastră pe cea a vecinilor.  Sunetele, icnetele şi gemetele mult prea zgomotoase, scoase la orice oră din zi şi din noapte, ne alungă visele şi cred că dacă ar face infarct vreunul dintre noi, într-o noapte, dumneavoastră ne-aţi salva. Din morţi ne-aţi trezi. Dacă se va ajunge la această situaţie o să vă fim recunoscători, dar până atunci vă rugăm frumos lăsaţi-ne să dormim şi nu mai încercaţi să înlocuiţi alarma telefonelor  sau pe cocoşul care la ţară cântă cucurigu la ora patru-cinci dimineaţa.

Să nu credeţi că vecinii dumneavoastră nu fac dragoste. Doar că o fac în aşa fel încât dragostea lor să rămâna între ei, nu să o împărtăşească cu tot blocul.

P.S. Mai ales că cine ştie cine locuieşte în acest bloc? Multe femei ar vrea un aşa bărbat tăcut şi muncitor.

Cu drag, vecinii dumneavoastră.

Iubiţi-vă şi faceţi copii, doar să nu ştim noi.”

M-a rugat o prietenă să o ajut la întocmirea acestei scrisori oficiale. Venise dimineaţa cu cearcăne la ochi, iubirea consumată între vecinii săi spunându-şi cuvântul.

Rulment prinde viaţă

Şi asta doar datorită vouă, tuturor celor care aţi votat proiectul Asociaţiei Vira, “Rulment – Atelier de Educaţie Alternativă”.  Cu 993 de voturi,  Rulment se numără printre cele 25 de proiecte care primesc finanţare de la Raiffeisen Bank.  Proiectul Asociaţiei Vira a fost ales câştigător dintr-un total de 209 de proiecte acceptate în concurs. Frumos, nu?

Mulţumim!

Hai cu voturile pentru Rulment

Rulment are nevoie de 200 de voturi pentru a prinde viaţă. Doar cu un vot din partea ta, proiectul Asociaţiei Vira va putea fi pus în practică. Se mai poate vota doar până la ora 23.59!
Pentru a strânge cele 200 de voturi în câteva ore, sunt 3 paşi de urmat: PASUL 1. Votează proiectul Rulment [dacă ai facut asta deja, SALT la pasul 2]

Pentru a vota, intrați pe https://raiffeisencomunitati.ro/proiecte-depuse/?rid=vaslui şi vă înregistrați pe site (creaţi un cont de utilizator).

După primirea email-ului de confirmare, vă logați pe site şi accesați ”Program de granturi” de pe bara galbenă (a 7-a opțiune). Acolo veți găsi ”Click pentru a vota proiectul preferat”, iar în urma acestei acțiuni selectați județul Vaslui. Votați proiectul Rulment – Atelier de educație alternativă.

PASUL 2. Convinge trei prieteni să voteze cu Rulment [dacă ai facut deja asta, iţi multumim şi te rugam să repeţi pasul 2:)]

Sfat: iţi vei convinge mai usor cei trei prieteni să voteze dacă vei vorbi direct cu ei şi le vei povesti despre cât de cool e Rulment şi despre cât de uşor se votează.

Ce este Rulment?

Asociatia Vira participă la programul de finanţare Raiffeisen Comunităţi cu proiectul “Rulment – Atelier de educaţie alternativă”. Intenţionăm să lucrăm cu 16 elevi de liceu din Bârlad pentru formarea unor aptitudini necesare pentru identificarea şi studierea unor probleme ale comunităţii, iar apoi pentru documentarea video a acestora. Practic, vrem să cream un context care să ajute la responsabilizarea şi implicarea tinerilor în viaţa comunităţii: elevii vor deprinde tehnici din domeniul vizualului şi al abordarii şi reprezentării problemelor comunităţii locale.

În această etapă a programului de finanţare, proiectele sunt supuse votului publicului larg.

Cu mortu’ în lift

Gălăgie pe holul blocului. Nişte voci stridente încearcă să pună la cale o năzbâtie. Aud doar vacarmul, fără să îmi dau seama ce discuta cu atâta înverşunare. Se bat pentru lift, asta e clar. Până la urmă au pus mâna pe el şi după puţină aşteptare a venit şi rândul meu să mă urc în cabina fermecată.

La ieşire din bloc zăresc două pălării negre care umblă de colo colo şi un halat umflat. Îmi spun că na, au un necaz femeile, merg la o înmormântare. Nu trec nici două secunde, că şi văd mortu’. Un sicriu micuţ, cărat de doi bărbaţi sfrijiţi, cu multe prosoape albe, brodate la fabrică, peste ceea ce ar trebui să fie mortu’. Nici urmă de capac. Cei doi se opinteau să ducă mortu’ fără să-l zdruncine prea tare şi mai mult, fără să-l răstoarne. Slabe şanse să se întâmple asta, îmi spun. Oricum pare a fi o umbră de om acolo, alungit între cele patru scânduri. Prosoapele brodate colorat mai că stau pe fundul sicriului, nicidecum pe un trup de om (fost) viguros şi (fost) bine clădit.

Mai fac doi paşi şi încep să mi se lege iţele în cap. Se certau pe holul blocului, la etajul şapte, în faţa liftului. Până la urmă au coborât mortu’ cu liftul. Cu un sicriu fără capac. Şi îmi aduc aminte cât de îngust este liftul şi îmi imaginez cum a stat mortu’ din sicriu acolo, în picioare. Cu siguranţă nu a putut să îşi ţină echilibrul şi a avut nevoie de ajutor. L-or fi ţinut de mână ca să nu se cârlige din sicriu sau l-au împins de piept înapoi în noua sa căsuţă, construită din patru pereţi şi fără acoperiş?

M-a apucat tristeţea. La toate înmormântările la care am fost venea aproape tot satul sau cel puţin vecinii. Oamenii discutau despre mort, cine e şi ce a făcut, bârfeau organizarea procesiunii, discutau despre pomeni, aşteptau masa de după înmormântare, îşi ştergeau lacrimile din colţurile ochilor, iar cei din jurul maşinii, care ducea mortu’ de la casa sa la groapa sa, boceau de ţi se rupea inima. Nimic din toate acestea. Pe strada Trestiana a fost doar un sicriu fără capac, cu un lift care s-a transformat pentru aproape un minut într-un dric, doar două pălării negre, un halat şi doi bărbaţi piperniciţi. Nicio lacrimă, niciun spectacol.

« Articole mai vechi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.